Erasmus.2 - educativ

A trecut ceva vreme de la primul post, însă acum, că am terminat cu școala pe aici, pot să exprim ceva mai complet ce a însemnat educație în a mea experiență Erasmus.

Trebuie să menționez că am fost fascinată la început când am aplicat. Știam că sistemul francez e împărțit în șase ani pentru farmacie, primul an e comun pentru farmacie și medicină și apoi se separă. Și că, după ce fac tot ce e general, iau fiecare sistem în parte și îl tratează din punct de vedere al anatomiei, fiziologiei, patologiei, farmacologiei, terapiei și chimia aferentă, toxicologiei, șamd. Apoi m-am gândit că laboratoarele lor sunt ceva mai performante și eficiente pentru că au mai multe fonduri și pentru că sunt mai puțini studenți odată în laborator și profesorii au timp să le explice pe îndelete ce și cum.

Ce s-a adeverit și ce nu, veți vedea după cum urmează...

De sistem știam bine. Noi mergeam acolo când se preda modulul de cardio-vascular, deci am învățat și aprofundat nițel inima și vasele de sânge cu tot ce au ele de la normal și anormal până la patologic. A fost faină abordarea. Veneau profesori ba de la farma, ba medici din clinică specialiști în cardio și ne explicau ce trebuie să știm despre această mare mașinărie, inima și despre conductele din corp, vasele de sânge. Trebuie să recunosc că au fost foarte mulți profesori și majoritatea știau foarte bine despre ce vorbeau și prezentau și fain, deloc plictisitor. Deci o mare bilă albă pentru ideea de a aduce specialiști și oameni care lucrează numai cu asta. Cazurile clinice erau foarte interesante și îți puneau neuronul să înoate prin materia cenușie și să chiar facă sinapse cu frați demult pierduți (dacă vroiai asta, bineînțeles, nu te asculta nimeni nominal).

Ar mai fi bine de știut că aici, în Franța, începând cu anul III, studenții aplică pentru una din specializări: industrie, internat și oficină. Asta înseamnă că scriu o scrisoare de motivație unui îndrumător de secție și, ținându-se cont și de media din anul trecut, sunt acceptați sau nu. Practic, din anul III, există un corp comun de studiu și unul separat, pe specializări. Ceea ce e bine, pentru că cei ce vor să lucreze în industrie vor învăța mai multe despre analitică, dezvoltare de produse noi, norme și legi, cei ce vor să lucreze în farmacie sau să aibă propria farmacie vor urma oficina și se vor axa pe management, farmacologia medicamentului, ceva patologii iar cei ce urmează internat pot să lucreze în spitale, laboratoare și sunt singurii ce pot merge mai departe în ierarhia universitară; aceștia mănâncă pe pâine farmacologie și patologie, biochimie, hematologie, imunologie și așa mai departe.

Există trei tipuri de formare: cursurile, ED-urile (cursuri dirijate, care sunt mult mai interactive) și EI (în care se aplică cunoștințele acumulate pe parcursul semestrului și ocupă ultima săptămână de școală - care s-au dovedit a fi super-utile în fixarea unor cunoștințe absolut necesare). Asta pe lângă laboratoare (TP). Noi am participat la cursuri normale, EI și laboratoare.

Pentru a fi cel mai aproape de ceea ce făceam acasă, am urmat specializarea industrie. Asta a însemnat multă toxicologie și tehnică farmaceutică. Eram cu toții 26. La laboratoare eram împărțiți în două grupe, deci câte 13 și am fost împărțiți în subgrupe de câte 3-4 pentru a lucra la un proiect pe o temă dată. Adică ni se dădea o formă farmaceutică și, pe parcursul a 6 laboratoare de 3-4 ore, trebuia să ne documentăm să aflăm toate informațiile depsre substanța activă și formulare și să ne fixăm pașii ce avea să îi urmăm. Când zic toate informațiile, mă refer inclusiv la cantități și metode de control (pentru necunoscători, asta înseamnă multă cercetare și decizii de luat, adaptate la condițiile de care dispui în laborator). Apoi să facem practic respectiva formă farmaceutică, să facem o prezentare powerpoint pentru ultimul laborator când urma să devenim cu toții participanți la sesiuni de comunicare științifică și să redactăm un articol. Multă treabă, să fim sinceri, dar faină. Singurul moment în care am interacționat cu adevărat cu colegii noștri.

A fost o aventură laboratorul ăla pentru că ai noștri colegi nu erau chiar stresați de faptul că trebuie să le iasă bine produsul. Așa că am lucrat într-o formă sau alta, cu rezultate pe măsură (adică nu strălucite) și în condiții de genul cuve de cuarț sparte la spectofotometru că "tot studenții le-au spart, tot ei să le folosească", cu o dispersie solidă ce trebuia uscată dar nu se prea usca așa că "analizați-o pastă, că e bine și așa", plus un frig în laboratoare (pentru că vrem să avem lumină bună, facem un perete cu multă sticlă și prost izolat termic). Cu toate inconveniențele, a fost interesant și incitant, căci trebuia să te gândești la toate detaliile și să comunici cu bine cu colegii francezi, să știi ce să cauți și ce să-i întrebi pe profesori.

De asemenea, am făcut un stagiu în farmacie și o vizită la situl industrial de la Sanofi Le Trait, unde se fabrică injectabile, despre care voi povesti mai pe larg în ultima parte a trilogiei.

nu, nu am avut grile aici, dar nu le-am dus dorul

După toate acestea, a venit sesiunea, adică examene orale și scrise, învățat și înțeles în franceză și ceva emoții la început. A decurs totul bine, am ajuns la concluzia că putem și aici, și chiar bine, că profesorii îți dau ceva informație, dar ca să înțelegi trebuie să cauți și singur și că 7 examene în 2-3 săptămâni nu e chiar așa rău. Colegii noștri au dat un scris din 3 materii în aceeași zi, apoi au avut un oral din cardiovascular și încă o tură de scris pentru materiile de specialitate- practic 3 mari zile de evaluare. Noi ne-am alăturat lor la cea din urmă parte.

Șiiiii, totul s-a terminat cu un curs de prim-ajutor, de 6 zile, fiecare a câte 3 ore, timp în care am povestit despre managementul situațiilor de risc, masaj cardiac (a se reține ritmul masajului pe melodia Stayin' Alive de la Bee Gees), utilizarea defibrilatorului, respirația asistată, arsuri, hemoragii și nașterile neașteptate (un ultim curs foooarte interesant și cu enorm de multe detalii despre ce și cum să faci dacă te cheamă vecina să o ajuți să nască pentru că nu mai ajunge la spital).

Cam la asta s-au rezumat cele 4 luni și ceva de Erasmus, din punct de vedere al educației. Nu m-am decis dacă mi-ar place să fie la fel și la noi și dacă ar fi fezabil... conexiunea dintre materii pe sisteme mi se pare foarte bună și îți chiar oferă o imagine de ansamblu asupra lucrurilor. Mult mai eficient decât la noi, când primim grămadă, fiecare materie cu bucățica ei. Să nu mai precizez și că a lucra doar 13 oameni în laborator e superb? Ba da, că e relevant și asta chiar recomandabil! Însă iar, e pregătit sistemul nostru pentru așa ceva? Că ar fi minunat!

Da, mai multe laboratoare ar fi fost faine, să vedem cum e pe la ei, însă le făcuseră majoritatea semestrul trecut... dezavantajul a doar unui semestru de Erasmus. Căci pentru o experiență educativă sănătoasă, un an ar fi ideal. Greu de echivalat acasă poate, dar nu imposibil, și cu mult mai multe beneficii. Deci iar, un alt punct de îmbunătățit, odată cu o creștere a provocării pentru student.

Cum vi se pare? Ați vrea așa ceva în universitatea voastră? Ați fost în Erasmus și a fost la fel de diferit?