sâmbătă, 18 februarie 2012

Paris aux chapeaux

 
Deja sunt de două săptămâni în Franța și mă gândeam că ar fi cazul să reactualizez zona cu ceea ce va fi aventura Erasmus. Săptămâna trecută, Servus Europa, organizația ce se ocupă de studenții străini veniți în Rouen, a pseudoorganizat o excursie la Paris. Spun pseudoorganizat pentru că tot ce au făcut a fost să ne strângă într-un autobuz și să ne transporte.

Așadar, ne-am întâlnit (a se citi Tina și cu mine) cu lumea pe la 9 dimineața, după ce era cât pe ce să pierdem autobuzul că stăteam în alt loc (ceea ce va deveni ulterior laitmotivul zilei) decât în cel în care ne aștepta lumea. Totul e bine până la urmă, ne îmbarcăm, se aude multă spaniolă, ceea ce era de așteptat, și stăm lejer pe scaunele noastre, cu centuri de siguranță puse, până la Paris. 

Ajunși acolo, debarcăm și ni se spune foarte șarmant să revenim la ora 16 (era ora 11, deci aveam 5 ore de explorare). Distracție plăcută! Puțin surprinse că nu au organizat un tur propriu-zis sau că nu ne-au dat ceva hint-uri, ne grupăm cu Kelsie(SUA) și Justina (Lituania) și plecăm noi, cele patru mușchetare, spre Turnul Eiffel.

Nu aveam multă vreme, așa că am considerat că am putea vedea Turnul, zona Montmatre și centrul Georges Pompidou. Ajunse în apropierea primei locații, suntem martore la un moment de candoare al unui cuplu englez: se țineau de mână și vroiau să sară un lanț situat la vreo 15-20 cm distanță de sol. Încercare eșuată, finalizată cu o cădere artistică în nas a amândurora, cu șocul nostru și cu zâmbetele lor ulterioare de "we were just fooling around!". Menționez că nici un fir de nisip nu a suferit acțiunea brutală a interacțiunii cu sânge uman, așa încât întâmplarea a fost doar...prafuită!



Cu mici zâmbete, ajungem la Turnul Eiffel, remarcăm grandoarea, facem ceva poze, auzim cerșetori români, zâmbim amar, ne luăm un minut să admirăm zona și...



 
 

 pornim în căutarea unei stații de metrou. Ne chinuim noi cu aparatele să ne luăm un bilet ce ne asigura liber pe o zi și "abuzăm" de bunătatea celor de la informații pentru două hărți ale transportului public și pornim spre Montmatre.



 

Am ajuns în celebra zonă boemă, plină de artiști dornici să-ți facă portretul sau să-și vândă lucrările și ne-am îndreptat spre biserica Sacre Coeur. Frumoasă priveliște(e un punct de belvedere al orașului) și un și mai frumos soundtrack: 



 
un artist ambulant ce a început să cânte muzică internațională arhicunoscută și lăsa publicul la refren. Soarele ne încălzea bine (uitasem să menționez ca erau - ceva grade, deci destul de friguț pentru promenadă), el cânta what a beautiful world! și nimic nu ar fi contestat asta. M-a luat un super-val de energie pozitivă și am început să sar decât să merg. Era mai în ton cu energia mea și cu soarele cu dinți.



Am coborât dealul, trecând pe lângă ceva căsuțe ce le văzusem și în aprilie (Maison Rose și Le lapin agile) care își păstrau farmecul...doar temperatura și compania se schimbaseră. Ne-am oprit la ceva cald și la dezghețarea mâinilor într-o cafenea și apoi din nou la plimbare! Doar nu era vreme de pierdut.
...în februarie
...în aprilie











A urmat zona Georges Pompidou unde ne-am oprit la magazinașele ce aveau niște vederi extraodinare! Nu m-am putut abține să nu iau o vedere cu "Sărutul" lui Klimt...era prea frumoasă. Ne-am decis că putem merge pe jos spre zona Place de la Concorde, de unde pornisem și de unde trebuia să luăm autobuzul. 






Așa că numai bine am trecut și pe lângă Luvru, făcându-ne poze cu macarones, prăjiturele tradițional-franceze, am traversat Jardin des Tuilleries și ne îndreptam spre autobuz. Deja eram în întârziere, așa că am trimis SMS că întârziem. Nițel mers mai alert și am ajuns și noi la destinație!



Doar că vă ziceam că laitmotivul zilei era cel cu pierdutul busului. Evident că al nostru nu mai era acolo. I-am sunat. Ne-au zis ca au plecat. Și că să luam trenul. Pe moment eram toate: aștia chiar ne-au lăsat aici?! Da, chiar ne lăsaseră. Ce să facem? Unde să mergem? Am decis că, dacă tot ne întoarcem cu trenul, să ne mai plimbăm. Așa că ne-am apucat să cântăm Champs Elysees a lui Joe Dassin în timp ce mergeam pe bulevard și să râdem de situația noastră. În fond, era doar aventura mai palpitantă! Le chiar mulțumeam pentru asta!





Am parcurs tot bulevardul până la Arcul de Triumf, ne-am pozat și ne-am îndreptat spre Moulin Rouge. 





Măcar să ne completăm turul. Am ajuns la faimoasa locație [poze și glume] și am pornit în căutarea unei cafenele. Ca dovadă că dacă mergi pe străduțe vei găsi într-adevăr ce e mai frumos într-un oraș, am dat de...





  ...o cafenea mică, dedicată lui Marilyn Monroe, cu muzică franceză și o ambianță tare draguță. Iar un vin fiert a fost doar încununarea acestei zile pline de aventură și râsete.







Am pornit apoi spre Saint-Lazare, să luăm trenul spre Rouen Rive Droit...am ajuns într-o oră juma' și ne-am despărțit cu promisiunea unei revederi cât mai curând. Și cu speranța tacită că nu vom mai avea nevoie de chapeaux - a se citi căciuli, întrucât se poate observa din poze moțul pufos de la fesurile noastre, care au amuzat foarte mult fotografii.

Cine știe încotro ne va purta trenul data viitoare?


A bientot!




1 comentarii:

BogdiP spunea...

Așteptăm cu drag și alte vești francofone... :*

Trimiteți un comentariu