Dupa examenul la analitica (multumesc tuturor celor care mi-au urat bafta, ca a fost:) ), am mers cu Ana la opera. Nu mai fusesem din decembrie si am zis ca ar fi cazul. Mai ales ca scenariul suna cel putin interesant.
Ca idee, actiunea are loc in Peking,China, in vremuri de demult. Era acolo o printesa care starnea interesul a nenumarati petitori. Toate bune, ca de basm. Numai ca aceasta printesa, respectand durerea unei strabunici de-ale ei, care a fost prinsa de un rege tatar si lasata fara darul cel mai de pret, puritatea, a decis ca niciun barbat nu o va avea. Astfel, fiecarui petitor ii punea 3 intregari-enigme, iar daca nu raspundea la ele, era decapitat. Asta se intampla si cu printul Persiei care nu reuseste sa dezlege enigmele printesei.
Atunci apare in cetate fiul ratacit al lui Tamul, vechi rege al tatarilor, ce acum traia in exil acolo. Isi regaseste tatal si este uimit de frumusetea lui Turnadot. Decide sa raspunda si el la provocare si sa incerce sa rezolve enigmele. Toata lumea il indeamna sa nu o faca, destul sange fusese varsat pana atunci din capriciile printesei.
El, neinduplecat, bate gongul, se infatiseaza in fata printesei darz si exprimandu-si dragostea. Aceasta, ii pune pe rand intrebarile: "...ce se naste in fiecare noapte si moare in fiecare dimineata?". "Speranta", zice el. Uimita, continua cu a doua: "...ce tremura rosu si fierbinte ca focul, dar nu e flacara?" "Sangele". Stupefiata de-a dreptul, se bazeaza pe ultima enigma: "Ce este rece ca gheata dar arde ca focul? Care, fiind-i sclav, devii rege?". "Turnadot".
Ovatii, fericire, in sfarsit nu a murit nimeni. Printesei nu-i vine a crede si se roaga de tatal ei sa nu o lase in mana unui strain. Insa juramantul odata facut, trebuie respectat. Printul, intr-un gest de curaj, ii ofera alternativa: daca afla cum il cheama pana la ivirea zorilor, are dreptul sa-l omoare. Printesa incearca sa afle aceasta prin nenumarate mijloace, si ajunge sa o tortureze pe sclava tatalui lui, Liu. Aceasta, iubindu-l pe print, se sacrifica pentru el si se sinucide, spunandu-i printesei ca ea, Liu, care il iubeste, poate vedea ca nici printesei nu ii este indiferent.
Scena finala reprezinta recunoasterea iubirii sale pentru print care afla ca il cheama Calaf (deci ar fi avut dreptul sa-l omoare). Mai multe puteti gasi pe wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Turandot)
Punerea in scena a fost geniala. Jocul de lumini si umbre, culoarea preponderent rosie, ce sugereaza si moarte si iubire, orchestra, cantaretii si coregrafia...momentul suprem a fost cand solistul (interpretul lui Calaf) a cantat binecunoscuta Nessun dorma!(nimeni nu doarme!) http://www.youtube.com/watch?v=YbGKQ8YASCY&feature=related - moment in care niste tipe "foarte culte" s-au trezit sa sopteasca mai zgomotos ca "e ala celebru!"...era prea frumoasa clipa, ce sa zic.
Finalul, unul destul de miscator (gandeste-te cum e sa cante in acelasi timp 30-40 de oameni), a furnicat pe mai toata lumea prezenta. Se simtea agitatia si emotia in sala.
Faina seara. Poate se va mai repeta in curand. Daca aveti chef de Opera, programul il gasiti aici: http://www.operacluj.ro/program.html#20
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu