Despre oameni

Diana si-a deschis astazi blogul [http://dianaslabu.wordpress.com/] iar tema ei m-a pus pe ganduri. "A passion for people". Oamenii cu care te vezi in fiecare zi si esti constient sau nu. Oamenii din umbra, care au grija de tine. Oamenii ce ti-s aproape zi de zi. Oamenii ce ti-s dragi. Oamenii pe care nu-i cunosti. Oamenii pe care ai vrea sa-i cunosti. OAMENII.

Zilnic interactionezi cu ei intr-o forma sau alta. Si de fiecare data ai alta perceptie asupra lor. Unora le este mai greu sa comunice, altii au acest dar nativ. Pot sa vorbeasca cu toata lumea despre orice. Chiar si despre vreme, fara sa para ca e banal sau plicticos. Eu nu sunt o astfel de persoana, desi sunt sigura ca e un avantaj enorm. Just don't have it. Nu-i nicio problema, ma descurc si asa.

M-am intrebat intotdeauna oare cum ar fi sa faci un film din privirile a sute de oameni care le ai indreptate asupra ta cand mergi pe strada? Mergi linistit, rontaind marul de dupa-masa, cu castile in urechi, zambind la auzul melodiei preferate. Oare cum ar arata imaginea de ansamblu? In cate culori ar fi colorata si in cate unghiuri ar fi privita? Cum ar arata zambetul? Cum ar suna povestea unui om ce merge pe strada zambind, rontaind un mar, cu castile in urechi?

Ma fascineaza zilnic ba copiii cu care lucrez la cercetasi, ba doamna de la garderoba de la biblioteca ce ne ia de fiecare data hainele si are de fiecare data rabdare sa ni le dea ori de cate ori i le cerem, floraresele de langa Casa de Cultura a Studentilor, care indura orice tip de frig si ploaie, soferul de autobuz, care deschide usa, chiar de sta la stop, caci vede ca ingheata omul la -5 grade Celsius afara. Sau colega de camera, sau prietena cu care te vezi des, sau cu care te auzi des. Sau cu oamenii pe care incerci sa-i cunosti caci ti se par interesanti. Si as putea continua pana ce nu as mai fi lucida de atata oboseala. Sunt mii se exemple. Si ce e mai frumos e ca nu e vorba despre cine stie ce vedete sau celebritati. E omul simplu care face viata frumoasa.

Omul care iti tine usa sa intri, omul care iti ridica pixul de pe jos cand iti cade, omul care te mustra bland si-ti da un sfat, omul care zambeste cand te vede pentru ca tu zambesti, omul care iti aduce ceaiul sau care te intreaba unde mergi cand intri intr-un camin de baieti. Copiii care te determina sa faci ceea ce poate nu vroiai sa faci.

E interesant: in toamna mi s-a propus esarfa de lider de cercetas. am refuzat-o, oripilata la gandul ca nu sunt la nivelul asteptarilor copiilor. Adica, bine, e frumoasa esarfa visinie, dar pentru ce o am? Imi place si cea nationala. Insa exact de atunci, in fiecare saptamana si chiar mai des, copiii imi arata ca merit. Si astazi am zis da mai, chiar merit. Si intrebata daca nu m-am razgandit, am privit zambind in gol si am zis sigura: ba DA.

Sunt imprejurul nostru. Sunt parte din viata noastra. Suntem noi. Oamenii. Cei care-ti fac ziua mai buna, mai interesanta, mai plina, mai stresanta, mai lunga sau mai scurta. Oamenii.

Probabil voi mai reveni asupra subiectului, insa o voi urmari pe Diana sa vad: ea ce oameni intalneste zi de zi?