joi, 28 ianuarie 2010

Pensula e in posesia ta...


Atunci cand lucrezi la cercetasi cu copiii te gandesti: de ce fac asta? Reusesc sa-mi indeplinesc scopul? Ce ma motiveaza sa raman aici?

La inceputul muncii mele de lider, pasii imi erau nesiguri. Parca invatam sa merg. Ii vedeam pe copii curiosi si eu eram si mai si. A urmat un an in care am inceput sa ne cunoastem, sa colaboram. Sa aflu despre unul despre altul. Ca Mihai e pasionat de geografie si stie o gramada de chestii. Ca Andrei e olimpic la info. Lui Camil ii place muzica mult, mai ales sa fie dj. Pe Vlad l-a prins "virusul" cercetasiei. Geo e vorbaret, mult prea vorbaret dar e sufletist si se implica. Alex e serios si se simte ca a fost format de la lupisori. Maria a scris o carte si are n activitati extrascolare. Si ii place sa cante la chitara. Alin joaca handbal de performanta si ii iese f bine. Razvan e mai retras insa e foarte serios si ii place sa inoate. Fiecare din acestia si multi altii sunt complecsi si au calitati si defecte. Nu ii cunosc insa bine si ma indoiesc ca voi reusi pana ce trec la explo.

Incetul cu incetul am inceput sa prind gustul. Era frumos sa te intalnesti cu ei, sa te umple cu energie, sa te gandesti ce sa le pregatesti ca sa le faci o intalnire cat mai interesanta. Inca mai lucrez din greu la asta. Aventura e cuvantul domninant. Si surpriza. Mi se pare ca ei sunt un fel de copii rataciti in atitudine de adolescent spre adult. Si trebuie sa impaci ambele parti. Sa fie cat mai copii dar totodata sa aiba responsabilitati care sa le stimuleze si cealalta parte.

Cand liderii din Pascani si-au depus promisiunea, mi s-a propus si mie asta. Am spus vehement nu. Nu ma simteam gata. Nu credeam ca sunt in stare sa am responsabilitatea asta. Nu sa fiu acolo pentru copii sau sa raspund gata oricand. A fost un moment destul de aiurea caci toti se asteptau sa accept. Si nu am facut-o. Nu mi-a parut rau pentru mine niciodata. Doar pentru ei si dezamagirea pe care le-am adus-o. Probabil pentru ai mei ar fi insemnat mult sa-mi depun promisiunea atunci.



Cu putin timp in urma, m-a intrebat Diana daca nu m-am razgandit. Si atunci am zis ba da. DA, cred ca sunt in stare. De ce mi-am schimbat optiunea? Cheia au fost copiii. Ei m-au motivat indeajuns, mi-au aratat ca pot sa fac asta si pot sa o fac bine.

Ma motiveaza fiecare zambet a lor, fiecare replica mai critica pe care o primesc de la ei, fiecare temerar ce vine la intalnire entuziasmat. Chiar si micile prostii pe care le fac. Apoi faptul ca ii vezi cum cresc. Si cum se dezvolta. Si tu ai un rol in asta. Da, TU, liderul lui, aduci o schimbare in bine.

Astazi am primit o felicitare draguta de inceput de drum...imi spunea ca "Ai pensula in posesia ta, la fel si culorile. Picteaza PARADISUL! Iar apoi intra."

Iar citatul semnificativ pentru provocarea 1 este: "Individuality over-developed means self let loose, which is the opposite of what we want. Individuality with character means something totally different; it means a man with self-discipline energy, ability, chivalry, loyalty and other qualities that go to make other qualities that go to make a good man" - by our beloved Robert Baden-Powell.

2 comentarii:

issagi spunea...

ma bucur din toata inima pentru tine, ca ai asteptat cand ai simtit tu cu adevarat ca e cazul sa faci acest pas,draga mea impala....sa cresti frumos ca lider si sa-ti iei motivatia de la copii cu care lucrezi si cercetasii cu care te inconjori

Tromppy spunea...

Ce ma bucura dintre toate astea ca raspunsul a venit de la cine trebuie: de la copii.

Da, pentru ca a fi lider inseamna sa stii sa te dedici in a face tot posibilul pentru o lume putin mai buna!

Gata Oricand!

Si draga mea, tare mult mi-ar fi placut sa fiu acolo! Dar cred ca eram, nu?
te-am pupat!

Trimiteți un comentariu